Cum a reinventat Cruyff fotbalul modern la Barcelona

„Johan Cruyff a pictat capela, iar de atunci, antrenorii Barcelonei doar au […]

„Johan Cruyff a pictat capela, iar de atunci, antrenorii Barcelonei doar au restaurat-o sau au adus anumite îmbunătățiri
Pep Guardiola

 

E ora 7:00 seara, 28 aprilie 1988. Hotel Hesperia, în apropiere de Nou Camp.

21 de jucători ai Barcelonei, plus antrenorul Luis Aragones s-au strâns în sala de ședințe.

„Președintele Josep Lluis Nunez ne-a dezamăgit ca om și ne-a umilit profesional”, a spus Alexanko, căpitanul echipei. „În consecință, echipa îi cere să-și prezinte demisia”.

Declarația e șocantă și fără precedent.

„Nunez nu simte culorile clubului și nu-i iubește pe fani. Se iubește doar pe sine”, a adăugat mijlocașul Victor Munoz.

Barcelona era într-un adevărat război, investigată de fiscul spaniol și într-un scandal continuu.

După finala Cupei Campionilor jucată în 1986 și pierdută contra Stelei, catalanii au cunoscut un regres teribil.

Ca să scape de acuzele jucătorilor și să câștige încredere pentru viitoarele alegeri din iunie, președintele Nunez ia o decizie istorică: viitorul antrenor va fi Johan Cruyff. Anunțul vine la doar 4 zile după ședința avută de jucătorii Barcelonei.

În ultimii 14 ani, Barcelona câștigase un singur titlu de campioană. În perioada petrecută de Cruyff ca manager, catalanii au cucerit 11 trofee.

Dar să aflăm povestea renașterii Barcelonei și revoluția adusă de olandez în fotbal, bazate pe pasiunea pentru fotbalul spectacol și știința de a crea jucători în propria pepinieră.

 

Startul erei Cruyff

Reconstrucția a început rapid. 15 jucători au fost îndepărtați, printre ei nume importante, precum Victor Munoz, Ramon Caldere și Bernd Schuster. Au venit 12 noi jucători. Extrema Txiki Begiristain, mijlocașul ofensiv Jose Mari Bakero, atacantul Julio Salinas și mijlocașul defensiv Eusebio s-au numărat printre aceștia.

Cruyff și-a dorit o echipă tânără și ambițioasă, dar l-a păstrat pe liderul Alexanko, în vârstă de 32 de ani. De asemenea, Cruyff a impus și anumite principii în ceea ce privește comunicarea cu cei din conducere: „Dacă vrei să vorbești cu mine, vin eu la tine în birou. Dar nu vreau să vii niciodată în vestiar”, i-a spus olandezul președintelui Nunez.

 

O tactică nemaivăzută

Prima ședință tactică a fost una inedită.

„A adus o tablă și a desenat 3 fundași, 4 mijlocași, două extreme și un vârf de atac. Ne uitam unii la alții și ne întrebam: ‘Ce mai e și asta?’. Era perioada în care se foloseau numai sistemele 4-4-2 și 3-5-2”.

Cruyff adapta 4-3-3-ul lui Rinus Michels din perioada Ajax și naționala Olandei a anilor ’70, într-un 3-4-3 revoluționar.

„Am fost criticat că foloseam doar 3 fundași, dar cei care criticau nu știau ce vorbesc. Noi aveam nevoie de superioritate la mijlocul terenului, pentru că prefer să câștig cu 5-4 decât cu 1-0”, a povestit Cruyff.

Un episod care arată interesul aproape exclusiv pentru atac al legendarului antrenor a fost povestit de portarul Andoni Zubizarreta. Spaniolul l-a întrebat pe Cruyff cum ar trebui organizată echipa atunci când adversarii execută un corner. „De unde să știu eu? Decide tu. Tu ești mai preocupat decât mine de cum să ne apărăm la un corner”, a venit replica olandezului.

Cruyff a introdus atunci principiul care a devenit un trademark pentru Barcelona: posesia prelungită. „Principiul de bază este acesta: când tu ai mingea, jocul e de partea ta. Pentru că ai ceea ce adversarul își dorește, iar în aceste condiții, nu poate înscrie. Jucătorul care are mingea decide unde o pasează și cum decurge jocul. Astfel creezi o presiune asupra adversarului care e în avantajul tău. Tu decizi unde se duce mingea”.

 

Nașterea La Masia

A fost perioada în care Barcelona a început să pună accent pe producerea de tineri jucători. Iar Cruyff a schimbat strategia și aici. Până atunci, catalanii aveau principiul de a selecta tineri cu potențial din punct de vedere fizic. Unul dintre cei care s-au încadrat vechilor rigori a fost și Pep Guardiola.

Dar venirea lui Cruyff a schimbat principiul: „Aveam jucători micuți, precum Ferrer, Sergi sau Amor. Fără prea multă forță sau talie, dar capabili să controleze foarte bine mingea și să pună o presiune fantastică asupra adversarilor. Nici Pep nu excela la capitolul fizic, dar cu mingea era extrem de inteligent. De astfel de jucători aveam eu nevoie”.

Fiecare grupă de juniori a Barcelonei a preluat modulul 3-4-3 și doctrina posesiei. Ferrer, Sergi și Amor s-au numărat printre fotbaliștii produși de academie, la fel și Guardiola.

„Dacă nu era Cruyff, n-ar fi existat Xavi, Iniesta sau Thiago”, a declarat un jurnalist spaniol care a făcut junioratul la Barcelona.

Cruyff a avut capacitatea să înțeleagă și ceea ce își doresc fanii. De aceea, a creat o echipă în care suporterii catalani să se regăsească.

„Am fost aici în perioada dictaturii lui Franco, așa că știu cum gândesc catalanii. Suporterii vor să vadă pe teren jucători de-ai lor. Îmi doresc să formez o echipă a cărui stil să-l putem numi Catalan. În felul acesta îi câștigăm pe fani și le va fi greu să ne critice chiar și atunci când lucrurile nu vor merge extraordinar de bine”.

 

Străini geniali

Hristo Stoichkov a fost o piesă care s-a potrivit perfect în angrenajul lui Cruyff. Temperamental, dar versatil, cu dribling, pase și șut puternic, bulgarul a impresionat și a avut evoluții prin care a intrat în istoria Barcelonei.

Romario e un alt star care a făcut diferența în echipa catalanilor. Era perioada în care Barcelona câștiga 4 titluri de campioană la rând. Cruyff crease un adevărat Dream Team.

Dar rezultatele extraordinare n-au continuat la nesfârșit. După triumful din 1992 în Cupa Campionilor, a urmat finala pierdută la scor cu AC Milan, 0-4. Italienii au profitat de apărarea slabă a spaniolilor și au câștigat într-o manieră surprinzătoare.

„După 4 titluri la rând și trofeul din 1992, credeam că va fi ușor să câștigăm din nou Cupa Campionilor. Aveam prea multă încredere în noi. Înfrângerea a fost o lovitură grea. Mulți dintre noi erau convinși că e cazul să plece. Părea începutul sfârșitului”, și-a amintit Ferrer.

 

Cruyff îi aduce pe Popescu și Hagi

Antrenorul olandez știa că e momentul să facă schimbări masive în echipă. Dream Team-ul Barcelonei a fost „decapitat”. Zubizarreta, Laudrup, Goikoetxea și Salinas au fost puși pe liber. În ianuarie 1995 a plecat și brazilianul Romario. „Niciodată n-a fost atât de bun ca mine. Eu îi făceam și pe alții în teren să joace mai bine. El știe doar să marcheze”, explica pe atunci Cruyff această decizie.

Până în vară, au fost îndepărtați și Eusebio, Stoichkov, Koeman și Begiristain. Din echipa stelară a catalanilor mai rămăseseră doar Ferrer, Nadal, Bakero și Guardiola.

Gheorghe Popescu, Gheorghe Hagi și Robert Prosinecki au fost alegerile lui Cruyff pentru a reface o superechipă. Mai târziu, a fost transferat și Figo, care se remarcase la Sporting Lisabona.

Genialul antrenor olandez n-a mai reușit să o readucă pe Barcelona la nivelul de altădată. Ca orice poveste frumoasă, „era Cruyff” a avut și un sfârșit.

Însă olandezul a reușit să pătrundă dincolo de esența clubului catalan. A revoluționat fotbalul, a reiventat Barcelona, a inspirat milioane de sportivi și nu numai…

Și nu în ultimul rând, transferându-i pe Gheorghe Popescu și Gheorghe Hagi la unul dintre cele mai mari cluburi din istorie, Cruyff ne-a arătat că fotbalul românesc are valori și în același timp, a sădit speranța că putem visa să avem din nou jucători care să reprezinte cele mai puternice echipe ale Europei.

 

Tweet 20
fb-share-icon20

Nu exista comentarii pentru “Cum a reinventat Cruyff fotbalul modern la Barcelona

Adauga un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *